Adela

Garabet Ibrăileanu s-a născut la Târgu Frumos, în data de 23 mai 1871, și s-a stins din viață la București in 12 martie 1936. A fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români, redactor, critic și istoric literar, un mare pedagog si eseist. Printre cele mai mari opere ale sale se numără “Istoria literaturii române moderne (de la 1840 înainte), Note după cursul d-lui Ibrăileanu, scoase de I. Iordan , “După războiu. Cultură și literatură.”- Iași 1921, “Scriitori români și străini – Iași 1926”.

În 1933 îi apare romanul ”Adela”, despre care George Călinescu scria că este ”romanul unui cazuist, însetat de certitudini şi înspăimântat de contradicţiile ce răsar la tot pasul, al unui intelectual cu acţiunea erotică paralizată de prea multă disociaţie”.

ÎNCADRARE

Opera „Adela” de Garabet Ibrăileanu aparține genului epic, întrucât ca mod principal de expunere se regăsește descrierea, care se împletește cu narațiunea, sunt prezente personaje participante la acțiune, este prezent naratorul ( în cazul operei noastre, naratorul este chiar unul dintre personajele principale – dr. Emil ). Ca specie literara, este un roman de dimensiune medie, un roman subiectiv, realizat la persoana întâi, ca marca a subiectivității. Este un roman psihologic, care permite pătrunderea directă a cititorului în mintea personajului narator. Urmărește evoluția sentimentelor celor doua personaje, dar cel mai mult este centrat pe sentimentele și trăirile doctorului Emil Codrescu, astfel romanul este constituit chiar din fragmente din jurnalul pe sentimentele și trăirile doctorului Emil Codrescu.

Titlul are o semnificație aparte, acesta prezintă numele personajului feminin al romanului, care este văzut precum un prototip al femeii unice, in jurul căreia se cocentrează sentimentele bărbatului îndrăgostit de aceasta, dar care nu-i mărturisește nimic din ceea ce simte, din cauza diferenței de vârsta dintre cei doi. Prin urmare, Adela devine un ideal de neatins.

Temele romanului sunt atât ezitarea, cât și drama nehotărârii personajului de a-și exprima sentimentele. O altă temă este iubirea, iubirea pe care protagoniștii și-o poartă, însă niciunul nu are puterea de a-și dezvălui sentimentele

Motivul literar constă într-un simbol, o idee, o imagine, reluate sau subliniate cu insistenţă şi care contribuie la definirea mesajului unei opere.

Motivele literare prezente în opera “Adela” sunt motivul buzelor, care reprezintă dorință lui Emil de a-și exprima sentimentele față de tânăra Adela, și motivul cromatic “albul”, ce semnifică puritatea, gingășia și inocența Adelei ( albul era și culoarea pe care Adela alegea să o poarte cel mai des ).

Este prezent un narator subiectiv, relatând la persoana întâi. Naratorul este chiar Emil Codrescu, protagonistul masculin al cărții.

Perspectiva narativă reușește oarecum să deformeze realitatea în funcție de anumite tipare, persoana iubită începând să fie percepută atât soră, cât și mamă sau prietenă.

Naraţiunea este folosită pentru a reda un moment din viața personajului principal: despărțirea de femeia iubită, care-i trezeşte în suflet nostalgia clipelor frumoase petrecute împreună. Naraţiunea fiind făcută la persoana I, prezența naratorului este marcată gramatical prin pronume și adjective pronominale la persoana I („-mi”, „îmi”, „mă”, „mele”), precum şi prin verbe la persoana I („mă duc”, „am spus”, „să spun”, „am simţit”). Personajele care apar în text sunt Adela şi bărbatul îndrăgostit de ea.

Acțiunea romanului începe cu dr. Emil Codrescu, care privește fotografia mamei sale, moartă de 36 de ani. Acțiunea continuă cu prezentarea copilăriei Adelei, prezentarea în detaliu a momentelor petrecute de Emil alături de Adela. Sunt descrise momente precum cele din copilăria fetei “Alteori, tot pe genunchii mei își liniștea, păpușa care „plângea“ cu desperare. Eu îi „mâncam“ unul după altul degetele, pe care le declaram „acadele“; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un cârliont, al părului ei blond și când uitam să mă ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei și aștepta rezultatul cu ochii în ochii mei”.

Urmează plecarea lui Emil, sa studieze în străinătate. După întoarcere, acesta o găsește pe Adela la vârsta adolescenței, își petrec împreună toata vacanța, există din nou multe momente în care își arată adimirația unul fața de celălalt. Începe din nou acea legătură specială dintre ei, pe care o aveau în urmă cu șapte ani. După un șir de întâmplări, Emil o reîntâlnește pe Adela (în holul unui hotel unde Adela era alături de mama sa și de coana Anica; în această împrejurare Emil aflând că Adele fusese măritată, însă divorțase), de data aceasta la vârsta maturității: ,,Azi-dimineață am întâlnit pe Adela! E aici de două zile! E cu mama ei și cu „coana Anica“. N-am mai văzut-o de trei ani. În vremea asta s-a măritat și s-a despărțit”. Cei doi încep iar sa-și petreacă timpul împreună, relația evoluează, sentimentele apar; emoțiile și sentimentele dintre cei doi însă niciodată nu s-au putut exprima liber, deși Emil putem spune că o diviniza pe Adela: „Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală, și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumuseţează ori urâţesc fericirea, și Adela e dintre acei care o înfrumusețează”. Diferența de vârstă de 20 de ani dintre cei doi pare a fi unul dintre motivele pentru care aceștia au păstrat doar o relație de prietenie.

Adela este unul dintre personajele principale ale romanului. Este caracterizată în mod direct de către autor: „cu umerii largi, cu o licărire de zâmbet în ochii albaștri, cu nasul de o ușoară și spirituală acvilinitate, cu fruntea acoperită pe jumătatea stângă de o pală de păr blond”- prin această descriere se redă frumusețea, gingășia, inocența și sensibilitatea fetei. Prin comparația dată, „glasul încet și voalat, cu care parcă destăinuiește secrete”, este prezentată firea enigmatică a Adelei.

Emil Codrescu este și el personaj principal al operei, un personaj complex, al cărui portet fizic nu primește nici pe departe atenția pe care autorul o oferă portretului său moral. Este, deci, caracterizat cu precădere în mod indirect. Portretul pe care autorul îl conturează devine foarte clar, întrucât jurnalul conține trăirile și aspectele cele mai intime ale existenței proprietarului său. Emil este tipul bărbatului matur, al îndrăgostitului; omul lucid și capabil. Autocaracterizarea se regăsește și ea, în citate precum ”Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult o prelungire, un efect„.

Iubirea dintre Emil și Adela este una neconsumată. Cei doi nu și-au exprimat sentimentele unul fața de celălalt niciodată. Aceștia considerau că relația nu va putea funcționa din cauza diferenței mari de vârstă și a perspectivelor opuse.

Modurile de expunere

Modul principal de expunere este descrierea care ne ajuta la intelegerea mai profundă a textului si îl poate trimite pe cititor în lumea personajelor, inchipuindu-si ca este chiar el un personaj. Descrierea apare înca de la începutul operei: “Bălțătești!… O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți”, acesta fiind locul unde se petrece actiunea. In text avem desigur si fragmente de naratiune, prin care autorul comunică direct cu cititorul, prezetandu-i astfel faptele si întâmplarile din operă. Narațiunea este concentrată în jurul doctorului Emil Codrescu, romanul arătând ca un jurnal al acestuia, prezentând trăirile si amintirile referitoare la evolutia relatiei cu Adela. Romanul contine, in mod obisnuit, fragmente de dialog, modul de expunere care oferă dinamism si ajuta la caracterizarea personajelor in mod indirect. In text există numeroase fragmente de dialog între Adela si Emil ,, De ce vrei mereu să mă măriți?“, îi spuse Adela, iar Emil i-a răspuns “Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită”, acesta fiind fragmentul in care Adela s-a suparat pe Emil si l-a intrebat de ce isi doreste să o mărite.

În concluzie, tema, viziunea asupra lumii arată apartenența romanului „Adela” de Garabet Ibraileanu la curentul literar romantism, fiind prezentata sensibilitatea, fantezia personajului; astfel este redusa rațiunea și luciditatea acestuia. „Adela” este un roman al sfârșitului de secol și al stingerii unei lumi.

Echipa de investigație: CRISTINA GLIGOR, NICOLETA BORCA, MARIUS DRĂGOI